Alin Tișe vorbește despre „orașul sforilor”: o realitate ascunsă în politica din România
Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a publicat recent pe rețelele sociale un mesaj dur despre ceea ce numește „orașul sforilor” — o metaforă pentru o realitate politică ascunsă, în care deciziile nu se iau în mod public, ci prin jocuri de culise și manipulare.
Tișe descrie această realitate ca fiind o zonă unde cei puternici controlează tot, iar adevărul dispare adesea în spatele unor scheme complicate. Potrivit acestuia, „orașul sforilor” nu este menționat pe nicio hartă, dar influențează deciziile importante în momentele delicate ale vieții publice, cum ar fi crizele naționale sau dezbaterile politice intense. El citează stiridecluj.ro și menționează că această realitate se manifestă mai ales atunci când deciziile sunt luate în spatele ușilor închise și cu ajutorul unor manuplatori ascunși.
Tișe vorbește despre un centru dominat de „sforari” și lideri controlați, care nu acționează singuri, ci sunt manipulați de alții, iar discursurile li se transmit prin căști și indicațiile prin degete. El sugerează că această „casă” este plină de manipulări electorale, acoperiri ale birocrației și distorsionări ale adevărului, unde „scuzele neputinței birocratice absolute” fac ca adevărul să se piardă și să se transforme în înșelăciune.
Pentru Tișe, această realitate are și un efect destabilizator, iar clasa politică adaptată acestui mediu corupt devine din ce în ce mai dezimbolată pentru cei cu stomac slab. El penetrează această opinie convingerea că „orașul sforilor” este plin de oameni puternici, pregătiți pentru scandaluri, trădări și promisiuni neîmplinite, într-un sistem în care loialitatea are doar o durată limitată.
Conform declarațiilor sale, totul funcționează pentru că sistemul este construit în jurul unei ficțiuni, iar „loialitatea durează doar cât e de utilă”. În încheiere, Tișe avertizează asupra riscului ca această schemă să fie ruptă, iar acele „ata” ale păpușilor să se rupă, făcând ca sistemul corupt să cadă, iar tăcerea să devină cel mai puternic discurs. El încheie cu o notă de speranță, spunând că „într-o zi, poate chiar mâine, s-ar putea rupe o singură ata și totul va ieși la lumină”.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail