O mamă din Cluj-Napoca a relatat cum a ajuns la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase în noaptea de marți spre miercuri, cu copilul său, după trei zile de febră și simptome respiratorii. Experiența sa evidențiază importanța utilizării corecte a serviciilor de urgență, conform remarkelor ei publicate.
👉 Decizia de a merge la spital în contextul simptomelor copilului
Cristina Grigore, cofondatoare Peditel, a descris cum febra copilului „urca și cobora”, iar „ceea ce la început părea un simplu sunet respirator a devenit neliniștea de părinte care te trimite la spital.” Atunci când a ajuns la spital, a observat un flux constant de urgențe grave, cu ambulanțe sosind frecvent.
Experiența sa a motivat-o să sublinieze că „ambulanța este un instrument vital pentru situații reale, nu un mijloc de transport cu prioritate imaginară”, menționând că în urgență, „fiecare minut și fiecare resursă contează”.
👉 Comunicarea eficientă a personalului medical cu pacienții
Cristina a evidențiat faptul că personalul medical s-a comunicat constant cu pacienții, ceea ce a contribuit la o atmosferă de calm. „Comunicarea medicală nu este un detaliu secundar, ci parte din tratament și din managementul stresului”, a spus ea. Femeia a remarcat, de asemenea, atitudinea copiilor aflați în așteptare, inclusiv a fiului său, care au dat dovadă de răbdare și empatie. „Copiii învață empatia din situații reale, nu din discursuri”, a adăugat aceasta.
Deși a avut o experiență pozitivă din punct de vedere medical, Cristina Grigore a semnalat și oboseala resimțită de personalul medical, subliniind că „această oboseală nu se rezolvă cu aplauze” și că „avem nevoie de investiții reale în oamenii din sistemul medical”.
În contextul dezbaterilor despre vaccinare și utilizarea antibioticelor, mama a subliniat necesitatea medicinei bazate pe dovezi, explicând că fiul ei a primit antibiotic doar la recomandare medicală. Testările efectuate în spital au fost calificate de ea ca fiind „discrete și non-invazive”. Acum, copilul este în afara pericolului, iar Cristina consideră că modelul de organizare al Spitalului de Boli Infecțioase din Cluj ar trebui să fie privit ca un exemplu de bună practică.