Kelemen Hunor discută despre soluții pentru un nou Executiv în România

Kelemen Hunor a abordat la Interviurile Digi24.ro perspectivele pentru învestirea unui nou Executiv până la finalul lunii iulie, precum și desfășurarea negocierilor de la Palatul Cotroceni cu președintele Nicușor Dan. Potrivit lui, refacerea coaliției PSD-PNL-UDMR nu mai este fezabilă, propunând în schimb un „guvern de armistițiu” pentru a ajuta PNL și USR să își revizuiască pozițiile politice.

👉 Discuții și propuneri privind guvernul de compromis

Liderul UDMR a explicat că acest guvern de compromis ar urma să fie urmat de guverne minoritare ale PSD și PNL. Negocierile desfășurate la Palatul Cotroceni s-au încheiat fără acord, după două ore de discuții. Kelemen Hunor a menționat că, deși atmosfera a fost „zen”, nu s-a ajuns la o concluzie privind desemnarea unui premier. „Am discutat în prima parte legile legate de PNRR și SAFE și după aceea am discutat politic”, a declarat acesta.

Hunor a subliniat că liderii politici au fost bine argumentați, însă blocajul persistă din cauza hotărârilor adoptate de PNL și USR de a nu colabora cu PSD: „PSD nu votează un guvern din care nu face parte.” El a propus o abordare etapizată prin care PNL și USR să „pune în paranteză” deciziile anterioare și să analizeze un guvern de armistițiu.

👉 Mandatul limitat și perspectivele politice pe termen mediu

Kelemen Hunor a declarat că Executivul propus ar avea un mandat limitat până la finalul anului, după care România ar putea experimenta o serie de guverne minoritare. „În final, în 2028, s-ar putea ajunge la un guvern tehnocrat”, a explicat el, subliniind că acest guvern ar trebui să organizeze alegerile în perioada campaniei electorale. O altă propunere anterioară de refacere a coaliției s-a dovedit a fi nerealistă din lipsă de consens.

Deși atmosfera negocierilor de luni a fost calmă, Kelemen Hunor a mărturisit că nu se arată optimist în privința unei soluții rapide: „Astăzi n-aș paria pe sume mari, dar încă sper,” a concluzionat liderul UDMR, exprimându-și dorința ca argumentele sale să fie luate în considerare de către colegi.