Analiză Mohammed bin Salman, marele câștigător al mult râvnitului acord nuclear dintre Arabia Saudită și SUA

Un acord privind furnizarea de tehnologie nucleară americană către Arabia Saudită reprezintă un triumf major pentru Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al regatului, care încearcă să încheie un astfel de acord de mai bine de cinci ani, scrie The New York Times Dezvoltarea unui program nuclear civil a reprezentat unul dintre obiectivele principale ale prințului Mohammed bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite, în efortul său de a diversifica economia regatului, dependentă de petrol. Cu toate acestea, negocierile în acest sens au fost amânate ani de zile, deoarece oficialii și experții americani și-au exprimat îngrijorarea că regatul ar putea folosi tehnologia pentru a dezvolta o armă nucleară, declanșând o nouă cursă a înarmărilor în Orientul Mijlociu. Prințul Mohammed însuși a amenințat în repetate rânduri că va face acest lucru dacă Iranul ar obține o armă nucleară. Acordul preconizat survine în mijlocul unui război regional aprig dintre Statele Unite și Iran, care a tensionat alianța dintre SUA și Arabia Saudită. Acordul nuclear civil ar putea contribui la restabilirea unor relații mai stabile între cele două părți și ar putea consolida dependența regatului de Statele Unite pentru deceniile următoare. Donald Trump și prințul Mohammed au avut o ciocnire în luna mai cu privire la agresiunea SUA în războiul cu Iranul. Prințul a refuzat să permită armatei americane să utilizeze spațiul aerian saudit pentru o operațiune de escortare a petrolierelor comerciale prin Strâmtoarea Ormuz, care este controlată în esență de forțele iraniene. Ajungerea la un acord reprezintă o „realizare” pentru regat, a declarat Bader Al-Saif, profesor de istorie la Universitatea din Kuweit, mai ales pentru că acesta nu mai pare să fie condiționat de recunoașterea Israelului de către Arabia Saudită. În timpul administrației Biden, oficialii americani și sauditi au legat perspectiva unui acord nuclear de un acord mai amplu care ar fi inclus recunoașterea diplomatică a Israelului de către Arabia Saudită. Nu a fost niciodată clar dacă un astfel de acord era posibil, iar războiul din Gaza a spulberat orice șansă de normalizare a relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel pe termen scurt. Oficialii sauditi au încercat să disocieze negocierile nucleare de stabilirea relațiilor cu Israelul, iar în 2025, a doua administrație Trump a reluat negocierile nucleare, în cadrul cărora Israelul părea să joace un rol mult mai puțin proeminent. „Acordul se află în lucru de ani de zile — este anterior administrației Trump și reflectă standardul de aur incontestabil al SUA în domeniul tehnologiei nucleare”, a spus Al-Saif. „De asemenea, va stârni mânia Iranului și a Israelului” și va spori incertitudinea cu privire la echilibrul regional al puterii, care este deja fragil, a adăugat el. Acordul ar avea nevoie de aprobarea Congresului, dar, din punct de vedere practic, ar fi probabil adoptat, deoarece Congresul ar trebui să adune o majoritate care să poată trece peste veto pentru a anula inițiativa lui Trump. Oficialii americani și sauditi au purtat discuții intermitente cu privire la ambițiile nucleare ale regatului timp de aproape două decenii. Însă aceste negocieri nu au dat niciodată roade până acum, cele două părți nefiind în măsură să ajungă la un acord asupra unor detalii precum dacă Arabiei Saudite i s-ar permite să-și îmbogățească propriul uraniu și ce nivel de supraveghere ar avea oficialii americani asupra programului său nuclear. Pentru a finaliza acordul, Trump a acceptat ca, în urma unui studiu comun privind aspectele economice ale producției de combustibil nuclear, Arabiei Saudite să i se permită să îmbogățească uraniu sau să reproceseze plutoniu pe teritoriul său, au declarat oficiali americani, care au vorbit sub condiția anonimatului pentru a discuta chestiuni diplomatice sensibile. În trecut, oficialii sauditi au avertizat în repetate rânduri că vor apela la alte surse pentru tehnologia nucleară dacă nu vor putea obține asistență americană — solicitând oferte din partea Chinei, Rusiei, Franței și Coreei de Sud în diferite momente. Cu toate acestea, s-au abținut să semneze un acord cu o altă țară, iar preferința lor pentru tehnologia americană a devenit evidentă, întrucât au continuat să o caute chiar cu prețul întârzierii programului lor nuclear cu ani de zile. Se preconizează ca acordul va avea o durată de 30 de ani și că ar exclude implicarea altor țări în industria nucleară a regatului.