În partida istorică pe care naționala României a reușit să o facă la debutul de la Euro 2024, unde Tricolorii au reușit să se impună cu 3-0 împotriva Ucrainei, portarul Florin Niță a avut și el un rol și o performanță foarte importantă, reușind să țină poarta “curată.” Însă până la acest moment, bărbatul originar din Chiajna a avut drum lung. Portarul Florin Niță a trebuit să treacă prin multe greutăți în viața sa Florin Niță a avut de parcurs un drum lungă și anevoios pentru a ajunge în punctul în care se află astăzi. La vârsta de cinci ani a rămas fără tată, iar problemele de sănătate ale mamei sale l-au forțat să cunoască greutățile vieții de la o vârstă fragedă. A început să muncească de mic și nu s-a dat în spate. A dat tot ce a avut mai bun din el și nu și-a pierdut niciodată speranța. A muncit pentru familia lui și pentru tot ce are acum. „Viaţa mea? Pfuuu…Nu cuprinde prea multe lucruri. A însemnat muncă, muncă și iar muncă! Offf. Au fost atâtea (n.r. momente grele), nici nu ştiu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu… Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur…. Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur. Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu! Am lucrat până şi la o fabrică de cozonaci! Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nicio rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare… Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber… Toți se uitau la mine și erau impresionați că fac sacrificii pentru a-mi ajuta familia. Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia. Mama era bolnavă, nu aveam bani și ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac… Mă dureau picioarele, că eram mic și tot împachetam la cozonaci. Dar știam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul”, declara Florin Niță, potrivit gsp.ro. Florin Niță și-a îndreptat pașii către sportul ce l-a făcut celebru la îndemnul unei vecine, care a crezut în el și care i-a ghidat pașii. Și în fotbal, ca și în viață, Florin Niță a dat tot ce a avut mai bun din el și a muncit mult pentru a avansa treaptă cu treaptă. „Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o țin minte mereu. M-a luat de mână și mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reușesc. Viața îți dă și bune, și rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci. Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal şi mi-a zis: «Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieţii!». Așa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: «Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!». Când ești un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forţa să rezişti și să nu te laşi doborât de nenorocirile vieții. Trebuie să-ți vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viață nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puţin ăsta e crezul meu! Şi, obligatoriu, trebuie să mergi înainte și să fii puternic. Viața te călește”, a mai spus Florin Niță. Despre performanța lui Florin Niță, drumul greu parcurs de acesta, dar și despre ambiția de care a dat dovadă de-a lungul timpului a vorbit și Dan Negru. Aplaudând performanța fotbalistului, prezentatorul TV a subliniat, la rândul lui, viața aspră a eroului Naționalei. „Niță din Chiajna să fie eroul Europei fotbalistice! Văd tot felul de povești motivaționale ale fotbaliștilor crescuți de mici la marile cluburi europene. Și-l văd pe Niță în poarta Naționalei. Florin, rămas fără părinții care i-au murit când era copil, ambala cozonaci la o fabrică din Chiajna. «Eram o mână de om pe străzi, în frig. Mergeam cu bănuții câștigați la fabrică să caut de mâncare. Eram singur. Mă știau toți din Chiajna», zicea Niță într-un interviu…