Invitatiile la nunta, o traditie in satele din judetul Cluj

Invitatiile la nunta, o traditie in satele din judetul Cluj

În trecut, invitatiile la nunți nu erau trimise prin poștă sau online, ci erau făcute direct de către apropiații mirilor. În special în satele montane ale județului Cluj, tradiția presei invitațiilor se păstrează prin intermediul femeilor tinere, care, în joia dinaintea nunții, organizau un ospăț pentru săteni. Aceste femei călăreau pe cai frumos împodobiți, având cu ele o cosarcă și două perechi de desagi.

Cei care acceptau invitația la ospăț ofereau diverse produse, precum: păsări, picioare de porc, carne afumată, slănină, ouă, brânză, făină, cartofi, varză și multe altele. Ouăle erau plasate în cosarcă, în timp ce celelalte bunuri erau încărcate în desagi. Cei care donatează păsări le duceau, sau le trimiteau, la casa mirelui în dimineața zilei de sâmbătă.

Potrivit unei surse de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Traditionale Cluj, în zona Văii Someșului Mic, unii băieți erau denumiți "colacari" și aveau rolul de a chema sătenii la nuntă. În ziua de sâmbătă, doi dintre acești colacari, echipați cu bâte ornate, împreună cu două chemătoare care purtau busuioc într-o mână și un colac în cealaltă, porneau prin sat pentru a aduce oamenii la sărbătoare.

Invitația la nuntă era un adevărat spectacol, tinerii recitând o zicătoare tradițională pentru a-i îndemnă pe săteni să participe la marele eveniment. Printre cuvintele frumoase aduse de ei se regăsește un vers care invita la nuntă: „Noi în casa am intrat, Pa scaun ne-am așezat, Cuvântu' nu ni l-am dat! Di pa scaun ne-om scula, Și cuvântu' ni l-om da, Ca ne-o trimis mireasa, Mireasa și mirile, Pa la tate casale, Să facă bine să vie, Mâine, la-a lor cununie!”

Această tradiție subliniază legăturile strânse din comunitățile rurale și modul în care fiecare nuntă aduce împreună satul în celebrări comune.