Zeci de români refac anual „Drumul Cenușii” pentru a onora victimele Revoluției de la Timișoara
Update 9 ore în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu
Zeci de persoane rememorează cea mai amplă operațiune de mușamalizare a crimelor Revoluției din 1989 la Timișoara, când regimul comunist a încercat să ascundă adevărul despre victimele sale. Potrivit mărturiilor participanților, trupurile a 42 de martiri au fost furate, cremate în secret în București, iar cenușa aruncată la canalizare. Această acțiune tragică este comemorată an de an prin parcurgerea traseului numit „Drumul Cenușii” pentru a păstra vie amintirea eroilor.
👉Operațiunea „Trandafirul” ascunde numărul real al morților de la Timișoara
În decembrie 1989, în timpul Revoluției, oamenii au fost împușcați în diverse puncte din Timișoara, inclusiv pe Calea Girocului, Podul Decebal și în centrul orașului. Conform amintirilor participanților, pentru a masca amploarea crimelor, regimul din acea perioadă, la ordinul Elenei Ceaușescu, a ordonat furtul a 42 de cadavre de la morgă.
Această operațiune secretă, denumită „Trandafirul”, prevedea transportarea trupurilor la un crematoriu din Capitală, unde au fost arse, iar cenușa a fost aruncată în canalizare. Astfel, autoritățile au încercat să elimine orice urmă a victimelor Revoluției, lăsând familiile fără răspunsuri.
👉Familiile victimelor păstrează vie memoria prin „Drumul Cenușii”
De atunci, rudele eroilor morți refac anual traseul Timișoara–București, numit „Drumul Cenușii”. Acest drum solemn reprezintă o manifestare a memoriei și a cererii de adevăr, asumare și dreptate pentru cei dispăruți. „Sunt aici pentru că bunica mea a fost erou-martir. A avut o inimă mare! Ne ducem și în București ca să facem traseul... pentru că 43 de cadavre au fost duse acolo să fie aruncate într-un canal unde a fost ridicată o biserică”, spune nepoata unei victime.
În acest context, participanții subliniază importanța de a nu uita sacrificiul celor care au luptat pentru libertate, afirmând că acest drum nu ține doar de trecut, ci este o datorie pentru generațiile următoare. „Mergem la comemorarea tatălui meu cu nepoata... Ea vrea să meargă în fiecare an și datorită ei mergem mai mult pentru că bunicul ei este, cum spune ea, un erou”, mărturisește un alt revoluționar prezent.