Ziua Morților: Tradiții și obiceiuri de la începutul lunii noiembrie

Ziua Morților: Tradiții și obiceiuri de la începutul lunii noiembrie

Ziua Morților, sărbătorită în fiecare an la începutul lunii noiembrie, este o tradiție populară adânc înrădăcinată în cultura românească. Se crede că în această noapte se deschid porțile dintre lumea celor vii și cea a celor decedați, permițând sufletelor celor adormiți să revină printre cei vii. Această practică își are originile în vechile tradiții ale popoarelor celtice, care celebrau "Capul Anului", marcând începutul unui nou ciclu agrar, asociat cu semănatul în pământ.

Etnologul Maria Bocse subliniază că obiceiul de a celebra morții în această perioadă a fost preluat și adaptat în Apusul și Sudul Europei în timp. În comunitățile tradiționale, strămoșii sunt adesea comemorați și invocați de mai multe ori pe parcursul unui an, cu ocazia anumitor "praguri" și "răspântii" între echinoctii și solstiții. De asemenea, în aceste zile se oferă ofrande pentru cei care "au trecut în ailalta lume", dar și pentru cei "al căror neam s-a șters și nu-i mai pomenește nimeni".

În tradiția românească, una dintre cele mai importante sărbători legate de moarte este "Duminica Tomii", cunoscută și sub denumirea de "Paștile Blajinilor". Conform credințelor străvechi moștenite de la daci, se consideră că morții sunt doar "plecați", acționând ca mesageri ai celor vii în fața divinității supreme pentru a cere ajutor.

Etnologul Ion Ghinoiu descrie cele două lumi, "cea de aici" și "cea de dincolo", ca neavând bariere permanente, viața după moarte fiind percepută ca o continuare a celei terestre. Astfel, de Ziua Morților, este recomandat ca cei vii să nu fie triști sau supărați, pentru că se crede că sufletele celor plecați nu doresc să-și vadă apropiații suferind. De asemenea, este un obicei ca în această seară să nu se ofere alcool înainte de masa caldă, păstrându-se o atmosferă de respect și solemnitate.