Mesajul profesorului Adrian Papahagi despre presa română din anii '30
Profesorul clujean Adrian Papahagi a transmis un mesaj acuzator referitor la atmosfera din România anilor ’30, evidențiind influența presei controlate de Octavian Goga și indiferența acesteia față de violențele epocii. Conform stiridecluj.ro, Papahagi folosește un exemplu din ziarul „Țara noastră” pentru a ilustra modul în care realitatea era distorsionată pentru a se potrivi propagandei.
👉 Presa controlată și manipularea realității
Adrian Papahagi menționează un fragment din ziarul lui Goga: „În 1937, domnișoara Leria Niki-Cucu dansa. Așa ne informează gazeta lui Octavian Goga, Țara noastră, care de o vreme arborase zvasticile lui Hitler pe frontispiciu”. Astfel, el subliniază adoptarea simbolurilor naziste de către acest tip de presă, afirmând că „la noi și naționalismul sau suveranismul sunt mimetice și se iau după cine pot: ieri Hitler și Stalin, azi Putin sau Trump”.
El face referire și la o notă din ziar despre Leria Niki-Cucu: „D-șoara Leria Niki-Cucu va prezenta câteva dansuri de caracter”, comentând ironic: „Foarte bine! Să danseze fetele frumoase cât mai pot, câtă vreme nebunia naționalistă, războiul și crima nu le distrug viața”.
👉 Violența din acei ani și contextul internațional
Papahagi nu se sfiește să amintească și de violențele extreme din acea perioadă, spunând: „În anii 1930, în România se dansa. Dar se și ucidea”. El evocă asasinarea lui Mihai Stelescu, descriind cum: „În iulie 1936, zece legionari, Decemvirii (sună nobil, nu?) îl ucideau cu zeci de gloanțe, apoi îl hăcuiau cu macetele”.
Profesorul continuă printr-o observație amară referitoare la retorica radicală: „Mulți se cred cruciați în vremuri de nebunie colectivă, iar unii o încurcă”, referindu-se la ideologia violentă a acelui timp. El descrie, de asemenea, contextul internațional: „În anii 1930, Stalin era deja doctor în genocid, Hitler se pregătea cu talent, Octavian Goga cultiva patriotic și naționalist zvastica, legionarii ucideau tot patriotic, naționalist și creștinește”.
În încheiere, Papahagi oferă un contrast între cultura artistică și violențele vremii, subliniind: „Doar d-șoara Leria Niki-Cucu executa dansuri de caracter, biata de ea”. De asemenea, el invită publicul să viziteze o expoziție despre presa acelor ani, menționând: „Puteți vedea cum arăta presa anilor 1920-30 dacă dați o fugă până la Casino-ul din Parcul central al Clujului. Expoziția rămâne deschisă până sâmbătă. Intrarea liberă, firește: cultura e la liber, că oricum nu vrea nimeni”.