Povestea emoționantă a Ioanei Szanto, tânără adoptată, care încurajează adoptarea
Povestea emoționantă a Ioanei Szanto, tânără adoptată, care încurajează adoptarea
Ioana Szanto, în vârstă de 26 de ani, trăiește în Sfântu Gheorghe și lucrează la Direcția de Protecție a Copilului din județul Covasna. Activitatea sa se concentrează pe sprijinul copiilor care au avut un început de viață similar cu al ei, adică pe cei abandonați. Înțelegând cât de vitală este ocazia de a avea o familie, Ioana a hotărât să își împărtășească propria poveste pentru a-i încuraja pe cei care se gândesc la adoptie.
Născută în Timișoara și abandonată în maternitate, Ioana a fost adoptată la doar cinci luni de o familie din Sfântu Gheorghe. La vârsta de 20 de ani, simțind nevoia să își cunoască originile, a început să își caute părinții biologici. Această decizie a venit după ce s-au estompat fricile și supărările legate de abandonul său.
„Părinții mei au dorit să adopte o fetiță și, neavând succes în județul Covasna, au ajuns la mine prin intermediul unei fundații. Când m-au adoptat, eram mică și bolnavă, dar ei m-au ajutat să mă vindec atât fizic, cât și emoțional. Procesul de adopție a început în primăvara anului 1998 și în octombrie eram deja acasă”, povestește Ioana.
Încă de mică, Ioana a știut că este adoptată. Părinții ei au folosit povestea „Rățușca cea urâtă” pentru a-i explica situația, ajutând-o să se simtă mai bine cu identitatea sa. „Părinții mei mi-au spus mereu că sunt a lor și că voi rămâne a lor pentru totdeauna. Aceasta frază mi-a oferit siguranță în momente dificile”, adaugă tânăra.
Însă, copiii din jur nu au fost întotdeauna înțelegători. De multe ori, Ioana a fost tachinată la școală din cauza originii sale adoptive, ceea ce a condus-o să se închidă în sine. „Am cerut mamei să nu mai discutăm despre adopție și să aleg eu cine să afle. Din fericire, mi-a respectat dorința”, spune ea.
De-a lungul anilor, Ioana a realizat că adopția nu este o rușine, ci o oportunitate. „Sunt privilegiată că am avut parte de o familie care m-a dorit și m-a îmbrățișat”, afirmă ea. În România, procedurile de adopție sunt confidențiale. Adoptat, un copil are dreptul să își caute familia biologică, însă părintele care renunță la un copil nu poate să caute urmașul.
Căutările Ioanei au început cu sprijinul Direcției pentru Protecția Copilului din Sfântu Gheorghe. După o perioadă de așteptare, Ioana a găsit indicii despre mama ei biologică pe o pagină de socializare, care o menționa pe aceasta că s-a căsătorit în Germania. După diverse căutări, a descoperit-o pe mama ei pe Facebook.
„Am aflat că mama biologică locuiește în Germania și că nu am mai avut alți frați. La început, nu am mai căutat-o, dar am simțit nevoia să o contactez. I-am trimis un email cu ocazia zilei ei de naștere, povestindu-i despre mine și atașând fotografii cu familia mea adoptivă”, încheie Ioana. Aceasta poveste de curaj și dorință de cunoaștere ar putea inspira și alți tineri în situații asemănătoare să își caute originile și să își împărtășească experiențele.
