O descoperire remarcabilă în Muntii Bistritei: o plantă ce ar putea fi cea mai veche de pe Pământ

O descoperire remarcabilă în Muntii Bistritei: o plantă ce ar putea fi cea mai veche de pe Pământ

O echipă de cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj a făcut o descoperire surprinzătoare în Muntii Bistritei, unde au identificat o specie rară de plantă, ce ar putea reprezenta cel mai vechi organism viu de tip plantă de pe Terra. Studiile recente sugerează că aceste plante au existat sub formă de clone timp de peste 60.000 de ani, reușind să supraviețuiască în aceleași condiții, în ciuda schimbărilor climatice drastice din ultimele milenii.

Profesorul Mihai Pușcaș de la Facultatea de Biologie și Geologie, care este și parte din echipa de cercetare, a menționat că au fost identificați doar 11 indivizi distincti din punct de vedere genetic. Longevitatea și persistenta acestor clone sunt cu adevărat impresionante. „Astfel, cea mai ' bătrână clonă' ar putea fi unul dintre cei mai vechi, dacă nu chiar cel mai vechi individ cunoscut în lumea plantelor, arătând o capacitate excepțională de adaptare și supraviețuire în fața schimbărilor de mediu”, a declarat Mihai Pușcaș.

Specia a fost descoperită pentru prima dată în 1961 de un student al UBB, iar holotipul acesteia se află în Herbarul UBB (CL). Planta are capacitatea de a produce extrem de puține semințe viabile și se înmulțește în principal printr-o metodă numită reproducere vegetativă, ceea ce îi permite să formeze clone care au reușit să supraviețuiască zeci de mii de ani în condiții climatice extreme, inclusiv în perioadele de glaciațiune din Pleistocen.

Andryala laevitomentosa este considerată una dintre cele mai rare plante de pe glob, cu doar cinci populații mici localizate pe o creasta montană de 1,8 km din Carpații Orientali, în Muntii Bistritei. Cercetătorii de la UBB Cluj au utilizat tehnici de analiză genetică avansate pentru a studia aceste populații și a determina vârsta clonelor. Rezultatele cercetării au arătat că Andryala laevitomentosa are o diversitate genetică foarte scăzută, dar, în același timp, populațiile sale au dezvoltat diferențieri genetice considerabile.